| 1.
|
ABANDON'A, abandonez, vb. I. 1. Tranz. A părăsi pe cineva (lăsându-l fără sprijin sau ajutor); a renunţa la ceva. 2. Tranz. si intranz. A renunţa la continuarea participării la o întrecere sportivă. - Din fr. abandonner.
Sursă
: DEX'98
(36)
- ana_zecheru |
| |
| 2.
|
abandon'a vb. I. tr. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva. ♦ a neglija, a lăsa în voia... II. refl. a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoţii. III. intr. a se retrage dintr-o competiţie. (< fr. abandonner)
Sursă
: MDN
(35)
- tavi |
| |
| 3.
|
A abandona ≠ a adopta, a relua, a reveni
Sursă
: Antonime
(68497)
- siveco |
| |
| 4.
|
ABANDON'A vb. 1. a lăsa, a părăsi, (franţuzism rar) a placa, (înv. si pop.) a oropsi, a pustii, (înv. si reg.) a năpusti. (Si-a ~ copiii.) 2. a renunţa. (A ~ o dispută.) 3. v. ceda. Sursă
: Sinonime
( 170626)
- siveco |
| |
| 5.
|
abandon'a vb., ind. prez. 1 sg. abandon'ez, 3 sg. si pl. abandone'ază
Sursă
: DOR
(219491)
- siveco |
| |
| 6.
|
A ABANDON//'A ~'ez tranz. 1) (părinţi, copii etc.) A lăsa la voia întâmplării; a părăsi, lăsând fără nici un sprijin. ~ familia. 2) (locuri sau persoane) A lăsa, plecând în altă parte; a părăsi. 3) (probe sportive) A lăsa renunţând la participarea în continuare. /<fr. abandonner
Sursă
: NODEX
(321516)
- siveco |
| |
|
|